Interviu Radu Ghizasan (I)
Write on December 31, 2008
Dragii mei,
Haideti sa-l descoperim impreuna pe Radu Ghizasan (dati click aici pentru a asculta o piesa postata pe youtube din 1980) printr-o serie de interviuri. Iata primul episod:
MS: In ce imprejurari v-ati descoperit inclinatia spre muzica?
RG: Imi amintesc, inca din perioada copilariei, ca imi confectionam diferite instrumente muzicale (vioara, pian, clarinet, etc) si sub ochii plini de admiratie ai parintilor mei dadeam asa-zise recitaluri. Parintii mei, vazand ca am inclinatie si pasiune spre muzica, m-au inscris la un club, unde am invatat prima data acordeonul.
La 14 ani am plecat la Bucuresti, unde am urmat cursurile unei scoli de muzica, descoperind tainele saxofonului si clarinetului. Dupa absolvirea acestei scoli, m-am perfectionat ca instrumentist cantand in diferite orchestre in Bucuresti, pe litoralul romanesc, Poiana Brasov, Ploiesti, etc. capatand experienta in acest domeniu muzical.
MS: Cum ati ajuns la jazz?
RG: Stim bine ca in timpul regimului comunist jazul era considerat o muzica decadenta, care venea din partea imperialistilor americani. Doresc sa spun ca in acea perioada jazz-ul traia un soi de clandestinitate, in sensul ca nu era incurajat ca ideologie de sistemul comunist, pentru ca intra in contradictie cu morala proletara. Amintesc faptul ca in acea perioada muzicieni celebri care cantau muzica de jazz (Richard Oshaniski, Johnny Raducanu) au fost dati afara din conservator.
Ca sa raspund direct la intrebarea ta, eu am descoperit jazz-ul prin intermediul postului de radio Vocea Americii, unde seara de seara cu radioul nostru pe ultrascurte prindeam o emisiune de jazz care era prezentata de un celebru comentator, Iulius Kanover. Cu aceasta ocazie am facut cunostinta cu marii instrumentisti americani de jazz (John Coltraine, Charlie Parker, Miles Davis, Oscar Peterson, Duke Elington).
Ascultam cu atata pasiune aceasta emisiune de jazz, incat atunci cand undele ultrascurte dispareau lipeam urechea de aparat pentru a nu pierde fraza muzicala. Incetul cu incetul am inceput sa imi inregistrez benzi de magnetofon cu diverse formatii care erau in voga in perioada respectiva si totodata, am inceput sa-mi procur partituri cu anumite teme de jazz.
MS: Care este stilul de jazz pe care l-ati abordat?
RG: Plecand de la perioada clasica a jazz-ului am abordat mai multe stiluri: swing, bibab, hard bob, ajungand pana in perioada moderna a jazz-ului: jazz rock, funky, etc.
MS: Cand ati debutat ca instrumentist?
RG: Prima aparitie ca instumentist si conducator de formatie s-a intamplat in 1974, cand am deschis Galele Festivalului National de Jazz de la Sibiu, cantand cateva compozitii proprii si ale regretatului pianist Andrei Colompar. Pentru mine a fost un debut fericit pentru ca dupa aceasta prima aparitie au urmat inregistrari la radio si televiziune. Din 1974 pana in 1990 am cantat la toate editiile Festivalului National de Jazz de la Sibiu.
MS: V-am vazut intr-o fotografie cantand la doua saxofoane deodata. Cum ati reusit aceasta performanta?
RG: Performanta respectiva mi-a apartinut intr-adevar, dar nu pot sa imi asum paternitatea acestui gen de show. Deoarece si eu am preluat-o de la un saxofonist american care a folosit-o intr-un concert de jazz la Chicago in perioada anilor ’80. Ca sa explic mai in detaliu aceasta performanta, pot spune ca cele doua saxofoane erau un tenor si un alto, tenorul era tinut in mana stanga si alto in cea dreapta, ambele agatate de gat. Suflam in amandoua deodata, urmand o tehnica invata prin foarte multe ore de studiu.
Comments
Leave comment
Complete this form.